Táj és természet



Történelem



Épített környezet



Hagyományok, kultúra



Közösség


Egyházak

Ortodox Egyház

 

micherechi exterior.jpg

Comunitatea Bisericească din Micherechi

Comuna Micherechi este singura comună din Ungaria ai cărei locuitori aproape în întregime sunt români. Se găseşte situată la 2 km de frontiera maghiaro-română, aproape de punctul de trecere Micherechi-Salonta dintre Ungaria şi România, faţă în faţă cu Salonta.

De la primele ştiri, pe care le avem în legătură cu vechimea acestei localităţi, încă din secolul al XII-lea şi până azi, figurează sub această denumire.

În legătură cu originea denumirii se pare acceptabilă explicaţia pe care o păstrează tradiţia. Pe vremuri, regiunea în care se găseşte comuna a fost pădure.

În mijlocul pădurii, în formă rotundă, era un câmp cu iarbă şi flori multe, atrăgând o mulţime de albine. Prin îmbinarea cuvintelor ungureşti „méh” (albina) şi „kerék” (rotund) ajungem la numele pe care îl poartă comuna Méhkerék.

Primele ştiri privind vechimea comunei le avem din secolul al XII-lea. Pe acele timpuri, regiunea era în posesia micilor nobili. Micherechiul îi aparţinea nobilului Leel-Őssy, rămânând în proprietatea acestei familii până în secolul al XIV-lea. Acesta reiese din Cartea privilegială a Canonicilor din Oradea, care adevereşte că fiii lui Nicolae Leel-Őssy-János şi Bakonyi- dăruiesc, în anul 1359, benevol, o parte din moşia pe care o aveau la Méhkerék unei surori de a lor. În anul 1386, Grigore, fiul lui Benedek şi Dénes, fiul lui László, dau jumătate din averea lor din acest sat surorii lor Erzsébet. Un alt document, datează din anul 1497.

În anul 1566, anul ocupării de către turci a cetăţii din Giula, şi acest teritoriu ajunge sub stăpânirea turcească, ca după plecarea acestora, în anul 1695, să rămână în urma lor, ca în cele mai multe locuri, numai pustietatea. Aşezarea veche, distrusă de către trupele otomane se găsea în aproprierea actualei comune, numită a viilor. Locuitorii aşezării erau unguri.

După plecarea turcilor, la începutul secolului al XVIII-lea, această regiune i se dăruieşte, de către regele Lipót, lui Eszterházy Pál. Pentru a se asigura braţe de muncă, se face colonizarea acestei părţi. Reânfiinţarea comunei, prin colonizare, a trebuit să se întâmple pe la mijlocul secolului al XVIII-lea mai precis, între anii 1758-1768.

În privinţa aceasta suntem ajutaţi şi de contractele urbariale, care, pe acele vremuri se încheiau pe o perioadă de zece ani.

În anul 1773 sa încheiat un contract original de către conducerea comunei cu primul preot ortodox român al comunităţii unde se specifică, că, consiliul locului Micherechi şi cei ce sau aşezat pe locul acesta şi-au adus de la Inand un predicator. De aici urmează că stabilirea acestor locuitori aici s-a putut face nu cu mult înainte de această dată. Ei au fost colonizaţi din satele româneşti din apropiere: Mădăras, Salonta, Inand, Ianoşda, Homorog, Tulca, etc. şi erau de religie ortodoxă română.

De prezenţa locuitorilor din acele vremuri ne asigură şi foaia urbarială din 1773, document care arată că, în acest timp, satul avea preot ortodox, deşi, după dispoziţiile în vigoare, puteau să aibă preot numai localităţile care aveau cel puţin 100 de case. Ori, comuna Micherechi, pe acele vremuri avea numai 30 de case, dar,  la insistenţele cereri ale locuitorilor, domnia s-a învoit să-şi aducă preot, asigurându-i păşune liberă pentru patru boi de jug, un cal, două vaci, trei porci, precum şi un loc de pământ intravilan pentru casă, trei iuguri mici de pământ arabil şi păşune, care erau scutite de impozite.

Primii locuitori, după plecarea turcilor, precum s-a arătat mai sus, au fost români, veniţi din comunele româneşti învecinate, care s-au stabilit aici în mod definitiv. Locuitorii munceau cu sârguinţă şi plăteau mai departe arenda mereu crescândă, stabilită mai târziu de domnie.

Vestea revoluţiei din martie 1848 şi a luptei pentru libertate a ajuns şi în această comună. Iobagii români de aici, care -la fel cu iobagii maghiari din satele ungureşti- au îndurat mulţimea mare a neajunsurilor, s-au declarat adepţi ai concepţiilor progresiste ale acelor timpuri. După începerea luptei pentru libertate, mai mulţi micherecheni s-au prezentat voluntari în armata naţională. După tradiţia orală, cei mai mulţi au făcut drumul până la Salonta în căruţe împodobite cu steaguri şi panglici, iar câţiva pe jos, ca să fie înrolaţi. Mulţi dintre ei au căzut în lupte.

Anul 1873 înseamnă o dată tristă în istoria  satului. În vara acestui an a izbucnit holera, cauzând moartea a peste 200 de suflete. Între ei a fost şi preotul Alexandru Rocsin, decedat la 27 iulie 1873.

Înfiinţarea comunităţii bisericeşti

Comunitatea bisericească ortodoxă română din Micherechi a luat fiinţa odată cu întemeierea actualei comune, care a avut loc între anii 1758-1768.

Locuitorii reânfiinţatei localităţi erau români ortodocşi, care ţineau cu străşnicie la legea lor strămoşaescă. Aceasta reiese din foaia urbarială din 1773. Aici se arată că domnia s-a învoit ca locuitorii să-şi aducă preot. (este vrednic de semnalat că acest număr de 30 de casă, până în anul 1779, s-a ridicat la 69 de case, ca, în anul 1786, acest număr să crească la 83 de case.) Şi aşa ei ş-au adus preot de la Inand în persoana lui Ioan Bordaşiu, hirotonit în anul 1766, cu care au încheiat următorul contract: „Noi subscrişii antisie şi consiliul al locului Micherechiu şi aceia care ni-am aşezat pă locul acesta, cu o dorinţă şi voie egală,ni-am adus dăla Inand on predicator cu numele Bordaşiu Ioan, că dânsul aicie la noi serviciu Dumnezeesc să-l înainteze şi noi atuncie am promis domniei lui, că noi nu numa pă on an sau pă doi, trei l-am adus şi atuncie să-l dăm dântre noi numai noi i-am promis şi ni-am deobligat că până sfântul Dumnezeu la ţine în viaţă, până atuncie să locuiască întră noi şi să prediceze, iară dacă Dumnezău prin moarte dintre noi la lua, atuncia dacă fiu sau frate va avea, care să fiie pregătiţi pentru preoţiile, după moartea predicatorului nostru ei să ne fiie nouă de preoţi.

Comenţia sau plata, pământ arătoriu şi cosalău îi amăsurăm caşi la una din noi dintre gospodari, pământ plin dă spini şi alte buruieni, care ţi li curăţi va fi al domicitale şi al fiilor care vei ave pentru tootdeauna, fiind că pământ curăţit de toate nu avem să-ţi dăm, pentru că nici nu a fost. Cum şi atuncia şi amu până când bunul Dumnezeu va voi ca noi să cârmuim locul acesta şi să-l înaintăm mai departe nu putem amâna chestia asta preoţească ce ne interesează”.

Din aceste vremuri datează şi prima biserică, construită din lemn, acoperită cu trestie. Materialul  necesar a fost procurat din pădurile (lemnele) şi apele (trestia) ce înconjurau aşezarea, în mod gratuit, deoarece prinţul Eszterházy a asigurat pe seama locuitorilor materialul necesar pentru construirea caselor.

Această biserică a existat până în anul 1836. În acest an a  căzut victimă unui incendiu, mistuindu-se în întregime.

Piatra fundamentală a actualei biserici s-a depus încă în acel an, începându-se tot atunci şi lucrările de construire. În anul 1838, fiind pereţii ridicaţi până la geamuri, în lipsă de resurse materiale, lucrările au fost întrerupte, ziditul suferind o amânare de 9 ani. Pentru a se asigura materială necesară, conducerea comunală, împreună cu sătenii, au hotărât ca păşunea numită Kustyán să o dea în arendă pe 5 ani, respectiv pe anii 1847-1851, văduvei lui Franchberger Janos din Giula. Numita a achitat arenda pe cei 5 ani înainte, ce s-a cifrat la suma de 6000 zloţi (1200 zloţi pe ani).

În posesia acestei sume s-au putu relua lucrările. În vederea continuării lucrărilor s-a încheiat contract cu maistrul zidar-dulgher Cziegler József  din Giula, care s-a angajat ca, pentru suma de 7610 florinţi, să execute lucrările edificării bisericii, construirea turnului, acoperirea cu şindrilă, precum şi construirea iconostasului din scânduri.

Deci după 9 ani de aşteptare, lucrările s-au putut relua ca apoi, în anul 1854, această biserică construită din cărămidă să fie terminată.

Turnul a rezistat numai până în anul 1883, când a fost nevoie să se schimbe. Noul turn s-a făcut cu 4 m mai înalt decât celălalt, acoperit fiind tot cu şindrilă, care în anul 1901 a fost schimbat cu tablă.

Pe parcursul  timpului s-au mai impus unele lucrări atât la edificiu, cât şi la turn. Dintre aceste trebuie amintite reânoirea exteriorului bisericii şi vopsirea crucii în anul 1925, în anul 1962: schimbarea globului, aurirea sfintei cruci, schimbarea unor table pe turlă, vopsirea interiorului bisericii, în anul 1973: reânoirea exteriorului. Cea mai însemnată lucrare este cea din anul 1976. Încă la renovările din 1973 s-a constatat că unele grinzi din lemnăria turlei s-au putrezit. Conducerea bisericii a hotărât, în anul 1976, schimbarea tablei atât pe turlă, cât şi pe acoperişul edificiului, precum şi înlocuirea lemnăriei defecte din turlă. Luându-se tabla ciuruită din cauza ruginii, s-a constatat că toată lemnăria turlei a fost putrezită impunându-se astfel schimbarea integrală a turlei. Lucrările reconstruirii, acoperirea lui şi a acoperişului edificiului cu tablă, s-au făcut din donaţiile benevole ale credincioşilor.

Biserica Ortodoxă Română din Micherechi, construită în stil clasic târziu, se găseşte pe strada Kossuth, Hramul bisericii sunt „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”,

De la gardul de cărămidă, care se găseşte în faţa bisericii, la 4 m spre răsărit este clădirea locaşului de închinare. În exterior are o lungime de 30 m, lăţimea este de 14 m. Înălţimea clădirii este de 10 m, cu acoperişul 16 m. Deasupra clădirii, în partea de apus, se înalţă turnul, în vârful căruia, la o înălţime de 30 m, este aşezată crucea.

Biserica este construită din cărămidă tencuită. În pereţii laterali ai edificiului, în partea de sud şi nord, se găsesc căte 4 ferestre, în partea altarului 3. Pe faţadă, deasupra intrării principale, este o fereastră, iar la dreapta şi la stânga, căte o firidă.

Accesul în biserică se face prin două uşi. Intrarea principală este de partea dinspre apus, iar în partea de sud se găseşte intrarea bărbaţilor. În turla bisericii se găsesc cele trei clopote, care au fost lucrate după primul război mondial, în locul acelora care au fost ridicate în timpul războiului.

Preoţii

Numele preoţilor care au slujit la această biserică ne sunt cunoscute încă din vremea întemeierii comunităţii bisericeşti.

Precum s-a arătat mai sus, primul preot a fost acel Ioan Bordaş cu care, în anul 1773, s-a încheiat contractul. Nu este cunoscut până la ce an a slujit, dar în anul 1800 îl găsim pe fiul acestuia, Simion Bordaş, care în anul 1827, din cauza bătrâneţelor, renunţă la postul de preot. Probabil, prin aceasta se poate explica faptul că, în anul 1823, pe lângă Simion Bordaş, îl găsim pe Vasile Rocsin, care a slujit până în anul 1834. Între timp, în anul 1827, bătrânul Simion Bordaş aduce de preot pe nepotul său, Teodor Bordaş, care păstoreşte până la moartea sa din 1847. În anul 1835, după moartea preotului Vasile Rocsin, este ales în postul doi Ioan Rocsin de la Homorog, care, la fel rămâne în parohie până la moartea sa din anul 1858. În anul 1850, în locul lui Teodor Bordaş se alege Alexandru Rocsin, care, în anul 1873, cade victimă holerei. După doi ani de vacanţă -în care timp preotul Iosif Hosu din Crâstor venea din când în când pentru  săvârşirea slujbelor- este ales Corneliu Porumb din Tulca, păstorind până la moartea sa din 1878. Pe el l-a urmat, între anii 1879-1922, vrednicul preot mai târziu protopop, Nicolae Rocsin.

După moartea acestuia, parohia devine vacantă până în anul 1927. În timpul vacanţei, protosinghelul Gheorghe Bogoievici din Budapesta, iar mai târziu, preotul Toma Ungureanu din Giula se îngrijeau de satisfacerea trebuinţelor sufleteşti ale credincioşilor.

În anul 1927 este ales preot Ioan Ola, care în anul 1934, este protopop. A păstorit aici până la moartea sa din 1973, urmând o vacanţă de patru ani. În acest timp parohia a fost administrată de către Teodor Misaroş, ajutat de preoţii Gheorghe Ardelean din Giula şi Roman Mişcuţia din Crâstor. La data de 17 iulie 1977, parohia a fost îndeplinită prin alegerea lui Teodor Misaroş. În anul 1972 i se încredinţează conducerea oficiului protopopesc al tractului Micherechi, iar în 1976 este ales vicar episcopal al  Vicariatului Ortodox Român din Ungaria. Ic. Stavr. Teodor Misaroş. Administrează Micherechiul până în anul 1984, când a decedat. A urmat, la conducerea Vicariatului Pr. Ic. Stavr. Pavel Ardelean, care administrează şi parohia Micherechi, până în anul 1996. De atunci şi până în prezent parohia este administrată de Ioan Bun, originar din România, venit în Ungaria ca preot misionar.

În cele ce urmează amintim, că în perioada 1988-1992, prin  grija Sfintei Patriarhii, biserica a fost înzestrată cu o frumoasă pictură, executată de pictorul Samoilă Cristian şi echipa sa, din Bucureşti. Între anii 1998-2000, la edificiul bisericii s-au făcut lucrări de reparaţii, înlocuindu-se tabla de pe acoperiş, precum şi reparaţii exterioare ale pereţilor şi a gardului. În luna octombrie a anului 2002, în biserică a avut loc un incendiu, care a afectat o parte din altar, respectiv din  iconostas, iar pictura toată acoperită de un  strat de fum. În anul 2003, cu spijinul prof. Corneliu Artimon din Arad, pictura a fost restaurată. În anul 2009-2010, zidurile bisericii au fost tăiate, la baza fundaţiei şi s-a introdus un material izolator pentru a nu mai permite urcarea umezelii. Un an mai târziu s-a refăcut tencuiala exterioară, care a fost dată jos până la nivelul geamurilor.

În prezent biserica se află într-o stare relativ bună, dar necesită lucrări de reparaţii şi întreţinere. Se are în vedere schimbarea geamurilor, atât la biserică, cât şi la clopotniţă,deasemnei, refacerea gardului împrejmuitor.

Referitor la viaţa bisericească din punct de vedere spiritual, Biserica este cercetată de un număr mare de credincioşi, în fiecare duminică şi sărbătoare, când se săvârşeşte Sfânta Liturghie. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu sperăm ca şi în viitor, biserica aceasta să fie sprijinită şi cercetată de credincioşii ortodocşi români din această comunitate.

Preot Paroh: Ioan Bun

Adresa: 5726 - Méhkerék, József Attila u. 1.

Calendar Creştin Ortodox

 

Oastea Domnului

 

„Pentruca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea Lui Dumnezeu.”(I Corinteni 2: 5)

Oastea Domnului este o declaraţie de război sufletesc contra vrăjmaşului diavol, contra întunericului şi contra răutăţilor. Oastea Domnului este  o armată ce luptă sub steagul şi conducerea Lui Iisus Biruitorul. Domnul este Conducătorul acestei  Oşti. Oastea Domnului nu e o mişcare numai în contra beţiilor şi înjurăturilor, ci e o Mişcare contra tuturor patimilor rele, pentrucă fiecare patimă rea este un fel de beţie. Lupta noastră se îndreaptă mai ales contra beţiei şi sudalmei, după ce, mai ales, aceste două patimi fac cele mai mari stricăciuni în viaţa trupească şi sufletească a poporului nostru. Oatea Domnului e o Mişcare de renaştere sufletească, e o Mişcare de pătrundere în adâncimile sufleteşti ale omului, pentru a înţărca răul de la izvor şi a porni binele şi îndrepterea tot de la Izvorul puterii şi al îndreptării, care este Iisus Mântuitorul.

Oastea Domnului este o Mişcare duhovnicească din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care a luat fiinţă (prin Focul Cel Ceresc a Duhului Sfânt) în anul 1923 la iniţiativa Preotului Iosif Trifa. Oastea Domnului este o persoană juridică înregistrată fiind la Judecătoria din Sibiu în anul 1937 şi funcţionează cu aprobarea Sfântului Sinod a-l Bisericii Ortodoxe.Oastea Domnului e născută în Biserica Ortodoxă. Învăţătura Oastei este aceiaşi cu a Bisericii Ortodoxe. Ceea ce învaţă la biserică aceea o pune în practică.Biserica administreză cele şapte Taine, puse spre întărirea şi mântuirea sufletelor: Taina Sfântului Botez, Sfântul Mir, Sfânta Cuminecătură, Pocăinţa, Preoţia, Nunta şi Maslul. Întemeietorul pământesc a-l Oastei Domnului, Părintele Iosif Trifa, a denumit-o această Mişcare Religioasă cu numele de Oastea Domnului, care este ”aflarea şi vestirea lui Iisus Hristos cel răstignit”. La Oastea Domnului fraţii şi surorile se salută cu Slăvit să fie Domnul, la care răspuns e: În veci, Amin.

Cu numai cinci ani după întemeierea Oastei Domnului din Sibiu (România) în anul 1928 şi în comuna noastră Micherechi prin Protopopul Ioan Olah s-a înfiinţat această Mişcare Religioasă. La început programele adunării se ţineau la şcoala confesională de lângă Biserica Ortodoxă (azi e Căminul Cultural) până în anul 1942. Apoi până în anul 1973 credincioşii ostaşi s-au întrunit la căşi particulare, de pildă la Savita Iova, la Gheorghe Ruzsa (fratele Căuaciului) pe str. Kossuth, la familia Gurzău str. Kossuth, la familia Ioan Marc (fratele Golombaş) pe str. Béke. La început îndrumătorul Oastei era Părintele Olah şi pentru credinţa lui în Iisus Hristos şi pentrucă a întemeiat Oastei Domnului în Micherechi, a fost urât de uni oameni, a fost dus în robie, iar la sfîrşitul anilor 1940 a fost bătut grav, pentrucă aceşti oameni nu au putut suporta traiul de viaţă a părintelui. Din anul 1973 până în anul 1990 credincioşii ostaşi se adunau în casa cea veche a Bisericii Ortodoxe. Iar în anul 1990 şi-au construit o nouă casă de rugăciune (casă de adunare) din donaţiile membrilor adunării şi din donaţiile consătenilor. Clădirea Oastei Domnului se află în curtea bisericii ortodoxe. Primul îndrumător (zicem îndrumător şi nu conducător, pentrucă părintele Iosif Trifa a spus că la Oastea Domnului unul singur e conducătorul Iisus Hristos) a fost părintele Ioan Olah. Mai târziu a fost îndrumător Teodor Tat, Vasile Poiendan, Gheorghe Rocsin (fratele Codrii), Ioan Csefan (fratele Pavăl). Între anii 1985-1998 îndrumătorul adunării a fost fratele Vasile Netea. Programele adunării sunt marţi (oră de rugăciune), iar duminica după Sfânta Liturghie în după amiază se face programul după obiceiul oastei. La Oastea Domnului programele se săvârşesc totdeuna în limba maternă, adică în limba Română. Oastea Domnului este o armată ce luptă sub steagul şi conducerea Lui Iisus Biruitorul. Membrii Oastei Domnului sunt ortodocşi, care au depus un legământ volultariat (de bună voie şi nesilit de nimeni) în faţa Sfântului altar în biserică. În urma depunerii acestui legământ, membrii adunării primesc un statut de ostaş intrat în această Mişcare Religioasă. Rezumatul a celor scrise de mai sus este că Oataşii Domnului nu fac altceva decât a încerca de a trăi viaţa şi traiul celor dintâi creştini. Căci este o prăpastie între traiul creştinilor celor dintâi şi între creştinătatea de azi. Spre deosebire noi cu Oastea Domnului punem apăsul pe adâncirea vieţii sufleteşti în Evanghelia Mântuitorului, pe renaşterea cea sufletească la o viaţă nouă cu Domnul, pe creşterea şi întărirea neâncetată în darul Lui Dumnezeu, pe dospirea vieţii cu aluatul Evangheliei. Ce este Oastea Domnului? Un prilej de a ne întări în lupta noastră, prin cunoaşterea şi însuşirea adevărurilor noastre de credinţă pentru a putea duce lupta cea bună ca nişte adevăraţi ostaşi a Lui Hristos.Ceice intră în Oastea Domnului trebuie să aibă şi să o cerceteze cartea Lui Dumnezeu, Biblia şi pe lîngă ea cărţile Sfinţilor Părinţi şi a înaintaşilor Oastei( Iosif Trifa, Traian Dorz,Ioan Marini, Moise Velescu...). Oastea Domnului caută să aducă pe păcătoşi la Izvorul îndreptării, la Iisus Mântuitorul.

„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa”(Evrei 13:7). 

 

 

Baptista Gyülekezet

Magyarország legnagyobb román nyelvű Baptista gyülekezete Méhkeréken található.
A Baptista Gyülekezet 1926- ban, házi közösségben indult. Az első imaház 1930-ban nyílt meg. Már akkor a megnyitó ünnepségen kétnyelvű istentisztelet zajlott: román és magyar nyelven.
Mivel a közösség rohamosan növekedett, 1948- ban a gyülekezet új épületbe költözött, amely a mai napig is az Istentiszteletek helyszínéül szolgál.
Jelenleg a gyülekezet 133 tagból áll, az istentiszteletek pedig zömében román nyelven zajlanak.
Az Istentiszteletek minden vasárnap reggel 9 órakor és délután 17 órakor kezdődnek. A hagyományos istentiszteletek mellett pedig minden pénteken 19 órai kezdettel közös Imádkozásra és Bibliatanulmányozásra van lehetőség.
A gyülekezet jelenlegi ügyintéző lelkipásztora Kis Tibor, aki egyben a Körös-vidéki Egyházkerület elnöke is.
A gyülekezetben 1947-ben alakult egy fúvószenekar Varjú Sándor vezetésével. A zenekar tagjai egyszerű földműves, iparos fiatalok és középkorú férfiak voltak. Nagy szorgalommal megtanulták a kottát olvasni, elsajátították a fogásokat a hangszereken, majd a fúvás technikáját. Sok tanulás, gyakorlás, szólamok önálló fújása után összeállt a zenekar. Az imaházban a nagy érdeklődés központjában az igehirdetés mellett a szépen hangzó karénekek és fúvószenekar jó érzést keltő szolgálatai voltak és vannak napjainkban is. A jelenlegi zenekar 12 főből áll, és amikor csak lehet szolgálnak a gyülekezetben Istent dicsőitve.
  A gyerekek fontos szerepet töltenek be a gyülekezet életében. Nagy hangsúlyt fektetnek a helyes erkölcsi életszemélet továbbadására, mely a vasárnapi iskola keretein belül zajlik. A vasárnapi iskolán kívűl a gyerekek szombati napokon is összegyűlnek, amikor énekeket tanulnak és gyakorolnak, felkészülve a gyülekezetben történő szolgálatra. Jelenleg 15 gyermek alkotja a gyülekezet legkisebb szolgálócsoportját.
A gyerekek mellett a fiatalok is kiveszik részüket a misszió munkájából és a szolgálatból. Ők a gyülekezet “hajtóerői”, akik odaszánt munkával és megújult lelkülettel igyekeznek felélénkíteni a gyülekezet életét és ezáltal minél több emberhez eljuttatni az örömüzenetet.
A méhkeréki Baptista Gyülekezet nagyon fontosnak tartja az általuk megtapasztalt igei üzenetek erejének átadását és mindennapi megélését.
Szolgálatuk révén arra törekszenek, hogy minél több ember megismerhesse Isten gondviselő szeretetét.

 

 

 

 

1. sz. Pünkösdi Gyülekezet

 

 

 

 

BETEL Pünkösdi Gyülekezet - Biserica Pentecostală „Betel”

 

În anul 1997 la iniţiativa a trei tineri veniţi din România stabiliţi în Micherechi, cu ajutorul lui Dumnezeu a luat fiinţă Biserica Penticostală „Betel”. Originea numelui Betel se află în Biblie în cartea Geneza cap:28-ver 19. care înseamnă „Casa lui Dumnezeu”.

Chiar de la început dorind să avem şi o bază juridică. Am format „Asociaţia Penticostali Români din Ungaria”. Dumnezeu a binecuvîntat această iniţiativă şi Biserica s-a bucurat de câteva botezuri nou testamentale acte, care fac parte din mărturisirea de credinţă a cultului penticostal. Prin aceste botezurii numărul de membrii a început să crească. Astăzi în 2013 bucurindune de un număr de 41 membri majori deasemeni şi 41 de copiii, în decursul anilor uni din membri au decedat alţii au migrat în alte locuri dar faptul îmbucurător este că Dumnezeu dă propăşire acestei biserici. În rîndul membrilor biserici sînt atît locuitori din Micherechi cît şi Români din România care s-au stabilit în decursul acestor ani în această localitate avem întîlniri săptămînale la slujbele din casa de  rugăciune după următorul program. Duminica dimineaţă: ora 9-10. ora de rugăciune, 10-12. serviciul divin de laudă prin cîntare spre slava lui Dumnezeu şi deasemeni vestirea cuvîntului evangheliei. După masă slujba începe la ora 17:00 pînă la 19:00 cuprinzînd cîntare şi predicarea cuvîntului lui Dumnezeu vinerea seara avem un timp de rugăciune de la ora 18:00. Sîmbăta tinerii se întîlnesc pentru a repeta sau învăţa cîntări pe care le cîntă în timpul slujbelor divine. Ne bucurăm de ei, fiind copii talentaţi atît în slujire vocală cît şi instrumental prin slujirea lor aducînd laudă la adresa lui Dumnezeu cît şi bucurie sufletească ascultătorilor. Am construit un locaş de închinare frumos şi încăpător pentru care mulţumim lui Dumnezeu.  Fiind Biserică Română şi aproape de frontiera cu România ne bucurăm de colaborarea cu fraţii din ţara mamă si a celor din diaspora care se întorc acasă. Toţi cei ce doriţi să ne vizitaţi sunteţi bineveniţi la momentele de părtăşie din Biserica noastră care se află în: Micherechi str. Napfeny nr. 6. 5726.

                                                                                              Gheorghe Solcan

                                                                            Conducătorul Bisericii Pentecostale „Betel”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



2012.01.07 12:50-től a látogatók száma: 42702



Keresés az oldalon: